Pe cine mai urâm mâine?!

Conlucrăm cu criza de nervi. Suntem agitaţi, febrili, pregătiţi în orice clipă să punem la punct, să admonestăm, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din cauza antipatiilor stimulate de apartenenţa la o anumită naţiune şi de doctrina politică pentru care militau. Avem o mare disponibilitate la ură iar voinţa este alimentată în fiecare zi de cursul politicii şi de repercusiunile ei care se răsfrâng asupra cetăţenilor. Ura a rămas, la fel ca în anii ’90, un instrument foarte eficient de manipulare şi o afacere profitabilă pentru cei care ştiu s-o mânuiască. Ura a scos partidele de dreapta din veşnica opoziţie. Efect de bumerang: astăzi, ura faţă de aceleaşi partide de dreapta umflă procentul PCRM-ului în sondaje iar altora le saltă ratingul.

Specialişti în canalizarea urii faţă de regimul communist, liderii partidelor de dreapta ce au format coaliţia  sunt într-o situaţie dificilă. In ultima perioadă i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost comuniştii, deputaţii lor bogaţi, posturile TV pe care le controlau şi toţi cei care nu vor ‘’cu europa’’. I-a cam epuizat. Pe cine o să dea vina acum, când lumea se va lămuri, în sfârşit, că ‘’Moldova fără comunişti’’ e la fel de ‘’comunistă‘’ şi chiar mai coruptă, mai săracă şi mai instabilă? Răspunsul îl putem obţine privind spre Partidul Liberal care a devenit ruda săracă şi ţapul ispăşitor a marilor familii proeuropene.

Confruntaţi cu o scădere dramatică în sondaje în comparaţie cu aşteptările, liderii partidelor din coaliţie sunt obligaţi să vină în faţa poporului cu un gest radical, deoarece susţinând cursul european doar la nivel de oralitate nu mai impresionează pe nimeni. Ba mai mult, acţiunea în sine a devenit în timp una ridicolă şi ipocrită. Continuitatea de succes avea să fie în strânsă legătură cu eliminarea de pe scena politică a unor aliaţi, însă nu înainte de a direcţiona toate frustrările, nemulţumirile şi ura populară înspre descăpăţânaţi. Aici intervine momentul dificil: acţiunea de înlăturare a PL-ului de la putere şi plasarea sa în opoziţie a fost interpretată de popor nu ca o remaniere, ci doar ca o reglare de conturi cu peştii mari din fosta alianţă.

In momentul în care poporul care încă nu a înţeles că Republica Moldova e la ani distanţă de UE va întelege într-un final, iar PLDM-ul şi PD-ul, Filat şi Plahotniuc vor fi văzuţi ca principalii vinovaţi. Oricine altcineva va plăti, poporul nu va fi satisfăcut, iar ura lor, a oamenilor este pe deplin justificată, căci ea e sinceră şi doare.

Este, în schimb, total dezgustător spectacolul urii pe care diverşi neafiliaţi până nu demult, analişti şi tot felul de specimente îl joacă în fiecare seară la televizor. Să deplângi, înfundat într-un fotoliu la Condriţa, creşterea impozitelor, să le plângi de milă salariaţilor disperaţi din vila ta de milioane mi se pare forma cea mai abjectă de populism. Demagogia lor este la fel de supărătoare ca discursul lui Marian Lupu când e în bună formă- ‘’doi metri de bulbuci’’ !

Unde e Moldova ta

Când cei pentru care ţi-ai dat votul se bat pe puterea care le-ar asigura furajarea. Când presa a ajuns dependentă de părtinitate şi bagă clişee comunistoide, care, prin frecvenţă le transformă în banalităţi mizere. Când după ani de democraţie constatăm că ‘’Moldova fără sărăcie’’ a fost de fapt sloganul unor ‘’fizici’’ care pe bună dreptate l-au aclamat şi de fapt nu era în adresa electoratului. Când Moldova fără comunişti bălteşte în comunişti reinventaţi. Când cursul European e din ce în ce mai scump. Când aleşii îşi cumpără întreprinderile statului. Când magistraţii îşi justifică şpaga la televizor.

Când corupţia te urmăreşte şi la interviuri. Când mizerabilul loc de muncă pe care l-ai căutat atâta timp nu-ţi asigură nici plata facturilor. Când ieşi în stradă călcând pe covorul de câini. Când strada proaspăt asfaltată este spartă pentru reasfaltare. Când de la guvernanţi, profesori la ospătari şi taximentrişti îţi umblă la portofel si se comportă ca nişte valutişti experimentaţi şi devotaţi. Când succesul este interpretat printre ‘’Iphoane’’ şi BMW-uri.

Când neşcoliţii stabilesc norme morale. Când ţaţele proaste ţin discursuri zemoase la televizor. Când ziariştii fac politică şi deputaţii presă. Când legile sunt doar nişte texte scrise de unii dubioşi. Când marile proiecte devin mituri. Când investitorii sunt puşi pe fugă de autorităţi. Când preoţii fac politică. Când se protestează împotriva măsurilor anti-copiat.

Când un bunic o înjură la supermarket pe femeia însărcinată doar pentru că nu se mişcă mai repede. Când poliţiştii propun ‘’înţelegeri’’. Când cel mai puţin cheltuim pe învăţământ. Când producătorii nu au piaţă de desfacere. Când se îngroaşă rândurile la obţinerea cetăţeniei străine. Când oamenii cultivaţi îşi caută viitorul chiar şi pe alte continente.

Când toate aceste mizerii care prin 2009 le trâmbiţam sfârşitul fiinţează mai bine ca niciodată te întrebi… unde e Moldova ta?!...

Recomandat primarului din satul Colibaşi

Cu referire la un articol publicat pe site-ul Gazetadesud.md, de noul Centru de sănătate care se afla în construcţie în satul Colibaşi se bucură doar primarul. Dat fiind faptul că terenul pe care se construieşte noul Centru este ‘’fost’’ spaţiu verde amenajat, unii localnici dar şi colectivul pedagogic al instituţiei de învătământ în vecinătatea căruia se construieşte acest Centru, sunt cel puţin indignaţi de decizia consiliului local, care au aprobat cu unanimitate de voturi alocarea terenului pentru construcţia noului Centru de sănătate în imediata apropiere a instituţiei de învăţământ neluând în consideraţie riscurile la care vor fi supuşi elevii ginaziului. Primarul însă, spune că în viziunea sa corespunde perfect cerinţelor.

De fapt, unanimitea de voturi a consiliului se clatină la primele întrebări. Directorul instituţiei de învăţământ care este şi membru al consiliului local Colibaşi, consideră ca votul său a fost o greşeală. Localnicii la rândul lor strâng semnături pentru încetarea lucrărilor. Ei consideră că renovarea vechiului spital ar fi o soluţie ideală. Medicul şef al spitalului din localitate, este îngrijorat de faptul că în noul sediu, personalul medical va fi obligat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de înghesuială, deoarece un birou va fi împărţit de doi medici, plus că în proiect lipseşte sala de şedinţe. Cu toate astea, primarul spune că o adunare publică nu a fost posibilă de convocat, iar în cazul în care această adunare ar fi avut loc, nu crede că s-ar fi ajuns la alte concluzii.

Cu acest subiect m-am intersectat pe Facebook unde am comentat, exprimându-mi şi susţinându-mi opiniile personale vizavi de acest subiect. A doua zi, ca-n filmele cu spioni, am fost telefonat de însuşi primarul satului Colibaşi Ion Dolganiuc cu pretenţia ca eu să-mi şterg comentariile pe care le făcusem pe Facebook, sugerându-mi că la vârsta mea, nu am nevoie de probleme. De care probleme nu a menţionat. Doar că eu sunt greu de intimidat, iar dacă tot discutăm cu reprezentanţii intituţiilor publice, ar fi corect să facem trimitere la drepturile garantate de constituţie şi mai cu seamă la libertatea de exprimare. Cu alte cuvinte e cam penală treaba asta Domn’ Primar din satul Colibaşi. Inţeleg că poate la dmneavoastră nu ajunge constituţia în întregime, însă ar fi de dorit să o citiţi în întregime.

Problemele cu satul, cu localnicii, cu proiecte ‘’bombastice’’ ar trebui să vă ocupe tot timpul, deoarece calea înapoi de la primărie la benzinărie devine tot mai scurtă cu fiecare proiect de mare ‘’succes’’. 

Întru susţinerea artiştilor autohtoni: Intraţi în grevă generală !

Se pare că artiştii s-au luat cu nunţile şi au uitat complet de greva generală promisă acum ceva timp. Puţin  totuşi pentru a face uitată o măsură care ar ‘’revoluţiona’’ produsul muzical autohton.

Aşacum au convenit, din septembrie, în cazul în care  instituţiile abilitate nu le satisface dorinţa de a majora cota de difuzare rezervată artiştilor autohtoni, de altfel cum s-a şi întâmplat, ar fi trebuit ca marile talente să intre în grevă generală în semn de protest faţă de autorităţi. Ei bine, de acestă grevă nu o să avem parte după cum bine vedem, deoarece pe lângă faptul că toamna artiştii le ia banu’ tinerilor însurăţei, greva generală presupune abţinere de la orice.

De la evenimente ca ziua vinului unde ştim cu toţii că e un eveniment de o importanţă deosebită în Moldova, la cumetrii, botezuri, zile aniversare şi multe astfel de evenimente care umple agenda oricărei vedete care se respectă. Şi da, e foarte greu să renunţi tocmai atunci când cererea e la cote maxime. Ce-o fi fost în capul lor atunci când au scos pe gură o astfel de promisiune nu ştiu să răspund. Dar cu siguranţă intenţia de a pătrunde fraudulos (din punctul meu de vedere) pe o piaţă unde cerere nu există a fost şi cred că şi rămâne.

 Sau poate greşesc. Poate că au înţeles şi ei că în Moldova greva nu ajută la nimic din moment ce este o formă de protest pasivă, în sens că nu deranjezi pe nimeni şi au constatat la rândul lor că protestul a fost subminat de diferiţi împătimiţi ai timpului pierdut, neşcoliţi care din pură prostie s-au dus la protest ca la dineu şi alţi cetăţeni absolut respectabili care au tratat protestul ca fiind o formă de manifestare bizară împotriva a orice însă nimic la concret, ceea ce a dus la călirea actualilor guvernanţi proeuropeni şi imunizarea lor la astfel de manifestaţii din partea cetăţenilor ale căror interese le reprezintă.

Sau ar mai fi o variantă, deşi mi-e greu să cred că s-au prins, că în cazul în care ar intră în grevă, ar muri de foame instantaneu. E o constatare absolut reală, statistic vorbind. Marele lor venit fiind din ‘’evoluţii’’ în săli mici, cu un public dezinteresat unde adesea se urează ‘’casă de piatră’’ şi desigur, unde sunt plătiţi în plic.

Oricare din variante ar fi, eu totuşi sper că în viitorul apropiat, măcar şi după ce strâng banii de la mese, să facă un efort şi să intre în grevă. Nu de alta, dar îmi place să cred că odată intraţi în grevă ar fi o şansă ca ei să rămână acolo pe mult timp înainte sau măcar până îmi pierd eu interesul faţă de audiovizualul de profil. 

O altă categorie de moldoveni

In Moldova se poate trăi destul de confortabil. Cunosc câţiva oameni fericiţi care merg la serviciu în office-uri luxoase, îşi fac cumpărăturile în magazine de fiţe unde-şi umplu coşul până la refuz, iar piaţa au văzut-o doar la TV într-o fracţiune de secundă, zapând isteric în căutarea postului Discovery. Nu se uită la ‘’ştiri pentru cretini’’ cum le place să le clasifice. Deci nu au văzut imagini cu morţi şi interviuri fără noimă. Nu citesc ziare. Noutăţile şi le iau de pe net sub formă de statusuri ale prietenilor care semnalează ambuteiaje pe străzi, înghesuială la Mall şi vreme bună de mers pe malul lacului. Acasă trăiesc în realitatea serialelor străine. Cunosc toate dedesupturile politicii House of Cards, iar clipele geniale le trăiesc alături de Dr. House. Tot anul, aşteaptă concediul să meargă la părinţi iar în ultima săptămână îşi încarc bateriile pentru încă un an de muncă, pe malul mării, departe de posibilitatea de a întâlni concetăţeni pentru care pachetul all inclusive se rezumă la meniul bogat şi divers . Se simt bine în lumea lor care le permite izolarea de marile mizerii ale acestei ţări.

La alegeri nu participă. S-au lăsat de acest ‘’sport’’ din perioada când comuniştii sărbătoreau al 2-lea mandat. Au renunţat şi sunt puţin spre deloc dezamăgiţi de clasa politică. Au înţeles în timp util că în perioada vieţii lor schimbări majore nu o să existe. Şi asta i-a ajutat mult, încât şi-au creat propriul lor sistem în care statul mai puţin este implicat. ‘’Reforma’’ individuală şi-au facut-o singuri şi ideea de a se adapta voinţei majorităţii a fost exclusă din start. Nu poţi să faci o revoluţie cu ei pentru binele poporului dar nici de dansul pinguinului nu au auzit vreodată. Iar interesele lor nu se intersectează cu ale majorităţii şi asta e o cauză a stării lor de bine.

Sigur, probleme au şi ei: bateria tabletei care de-al dracu’ se descarcă mai rapid decât şi-ar dori, cozile formate la unele ghişee, stresul cumpărăturilor, înjurăturile pe care le aud copiii în stradă, iar ridicând puţin miza, probleme cu banca, cu taxele exagerate nejustificate, lipsa autostrăzii care îi obligă să-şi petreacă la volan o bună parte din timp şi multitudinea de sărbători, care, le dă planurile peste cap ori de câte ori acestea sunt marcate cu program de lucru cu orar special. Insă, spre deosebire de majoritatea cetăţenilor care trăiesc zilnic la limita atacului cerebral şi a căderei nervoase, aceşti oameni îşi consumă violenţa acumulată pe parcursul zilei, în sala de forţă sau în sângeroase înfruntări din World of Warcraft. Îi doare în cot de Republica Moldova, cum de altfel şi Moldovei îi este indeferent de existenţa lor. Sunt conştienţi că nu fac parte din această societate moldovenească şi simt asta pe bune. Pentru ei, Moldova e doar o ţară în care îşi au domiciliu şi locul în care, într-un moment de slăbiciune, au decis să rămână. 

Filat cel virgin

Ne întoarcem pe vremea lui Filat. Nu m-am îndoit nicio clipă că va reveni. Speram doar că, după eşecul vizibil pe care l-a suferit guvernul peste care patron era, să stea departe de microfoane ceva mai mult timp. Nu a fost să fie. Cumva sondajele i-a dat de înţeles că memoria moldovenilor e din ce în ce mai scurtă şi acest lucru nu are decât să-l bucure. In momentele mele bune speram să nu-l mai aud. Să nu-l mai văd la comemorări şi festivaluri, inaugurări şi inundaţii, paparaţat cu copii în braţe şi nici pupându-se cu pensionari necăjiţi în timp ce dă indicaţii preţioase pe şantierele Moldovei.

O vreme a stat pitit şi cel mai probabil vorbind la telefon. Apoi, convins că oamenii au ţinere scurtă de minte a început să iasă: mai întâi sfios pe la comemorări. Apoi a vizitat şantierul de construcţie a unei săli de sport într-un sat modest. Proiect pe care şi l-a asumat. Din start cu oameni mai puţini, apoi cu oameni din ce în ce mai mulţi, lărgind câte puţin cercul până a ajuns din nou pe nesimţite în online-ul particularilor. Profitând că parlamentul e în Caraibe iar presa e în criză de subiecte, Vlad Filat a revenit la hainele de binevoitor dedicat poporului şi numai.

Detaşat de ceea ce se întâmplă în conducerea ţării, ţine cursuri de ştiinţe politice şi face analize. In realitate, postura de preşedinte al PLDM îl obligă la populism şi la campanie electorală care cumva merg mână-n mână. Ar fi fost de bun simţ să apară în reviste colorate ca cel mai râvnit burlac. Ghinion pe noi că ştie foarte bine să ne facă ştirile. Iar cei din presă nu-l dezamăgesc şi pe cale de consecinţă, nici rezultatele nu întârzie să apară. Resuscitarea liderului Vlad Filat până-n decembrie 2014 va fi un succes, atunci când potrivit aptitudinilor şamanice ale acestuia se vor ‘’întâmpla’’ alegerile parlamentare.

Este vară şi ţara este guvernată la plesneală. Toată lumea e la mare sau în opoziţie. Ne-am întors în timp. Impotenţa, amatorismul şi infantilismul guvernului Leancă deschid la rândul lor buletinele de ştiri. Trăim un deja vu continuu.

Suntem prea deştepţi pentru propriul nostru bine

Problema cu moldovenii este că sunt foarte deştepţi. La orice colt de stradă găseşti câte unu care te îndrumă şi te scoate aproape forţat din neştiinţa în care bălteşti. Dacă ai o problemă de orice natură ar fi ea şi o expui public, sigur se găsesc minimum 20-30 de experţi în domeniu care te lămuresc şi-n dungă cu tot ce ţine de binele tău. Suntem un popor de oameni fundamental serioşi, profunzi, instruiţi, cunoscători dar care nu sunt în stare să punem la punct un sistem medical demn de prezentul în care ‘’ne întâmplăm’’.

Noi nu suntem în stare să turnăm asfalt, nu suntem în stare să avem spitale, nu suntem în stare să facem agricultură într-o ţară agrară, nu suntem în stare să punem un preşedinte fără să aibă probleme evidente, nu suntem în stare nici măcar să ne gândim la astfel de probleme, în rest suntem foarte capabili. Dăunator este că  încă ne preocupă monumentele şi limba. Comunismul şi unionismul. Şi asta în condiţiile în care manualele ne sunt donate. O astfel de abordare poate fi legitimă într-o ţară de pe un continent celebru, unde în prezent, a şti să citeşti e un lux. In momentul în care UE din motive care îmi scapă poartă dialog şi este interesată de soarta ţării tale măcar la nivel de oralitate, totuşi nu poţi să ai o abordare alta decât una firească şi echilibrată.

După mine, problema de bază a acestei ţări ar fi economia, care în prezent practic nu există. Când o ţară ajunge la o economie acceptabilă în anul 2013 măcar din punct de vedere organizaţional, problemele de ordin identitar se rezolvă de la sine. Poate dacă nu am fi atât de profunzi şi deştepţi ne-ar ieşi mai bine tot felul de lucruri banale dar foarte utile pentru noi. Ca învăţământul spre exemplu. Cât de complicat poate fi reabilitarea sistemului educaţional?

Oamenii care populează la un moment dat un teritoriu se numesc popor atunci când au conştiinţa generaţiilor dispărute şi a celor viitoare. Mai ales celor viitoare. Un popor există în timp nu doar în spaţiu, altfel nu e decât o strânsură mai mare de oameni în căutare de hrană şi senzaţii. Noi, cu siguranţă suntem nişte unii flămânzi în căutare de senzaţii fără conştiinţa generaţiilor viitoare. Poate dacă am mai tăia din profunzime şi am gândi aprioric, poate dacă ne-ar preocupa mai mult necesarul firesc,  ar exista o şansă de reabilitare a mentalului colectiv şi doar astfel s-ar putea să aflăm că adevărata lume e mai mare decât lungul nasului. 

Jurnaliştii şi telespectatoru’

In presa din Moldova nu prea mai există diferenţe între interesul public şi interesul publicului. Acea decantare a ştirilor de care făceau uz unele posturi şi platforme de ştiri cu pretenţii de surse qality au dat iama-n topuri cu iz erotic sau porno iar cei mai inventivi combină pornografia cu tragedia producând un potpuriu mediatic de succes. Astfel, în criză de morţi şi violuri dar mai ales în criză de interviuri cu retardaţi, jurnaliştii ajung să amuşine chiloţii diferitor vedete consacrate, scoase din anonimat de revistele colorate, care servesc drept  sursă de informare coafezelor şi nu numai. Odată cu sezonul estival jurnaliştii ţin cu tot dinadinsul să ne pună la curent cu topuri inepte, filmuleţe atestate de internauţi cretini ca fiind de interes public, poziţii sexuale în funcţie de zodie şi alte inepţii gen.

Presa, nu în totalitate însă în semi-integralitatea ei desigur se adresează semidocţilor, celor dornici să vadă morţii cu vată-n nas şi multe violuri, de dorit în direct şi la o ora de vârf. Sigur, dacă întrebi telespectatorul la ce se uită mai des, Dicovery şi National Geographic sunt nominalizate instantaneu, iar dacă continui discuţia cu încredere îţi va povesti cu lux de amănunte cine a mai pozat sexi, ce vedetă s-a mai făcut de râsul lumii, ce înjurături se mai aud prin Parlament însă de semnificaţia şi ce presupune o moţiune de cenzură s-ar putea să nu fi auzit vreodată.

Televiziunea NU educă aşa cum susţine o bloggeriţă înfumurată pe o reţea de socializare. Ba mai mult, buletinele de ştiri de la unele posturi TV dăunează grav, deoarece ştirile şi-au câstigat numele de bârfă, ori bârfa nu e jurnalism. Că telespectatorul e mahalagiu şi este, pe tine jurnalist nu te întreptăţeşte nimic spre a livra bârfe şi mai ales să le încadrezi ca fiind de interes public. Dacă totuşi se ajunge la asta cum se practică la noi, atunci nu te mai numeşti ştirist şi tu post de televiziune nu prezinţi buletin de ştiri. Faptele care ţin de interesul public sunt faptele care au relevanţă pentru viaţa oamenilor. Temele că o penibilă şi-a vândut virginitatea pe net, era sau nu era beată rangă Rihanna la concert ţine de mahala nu de ştiri în adevăratul sens al cuvântului. Dacă aptitudinile unui jurnalist se limitează la ’’şoc, vezi aici’’ atunci bine.